duminică, 26 februarie 2012

Anatomia emotiei


Oricate interpretari am da conceptului de „emotie”, legandu-l de fiziologia si chimia organismului, de explicatiile neurologice, de intelesurile ezoterice sau de exclusivitatea descrierilor psihologice, este imposibil sa nu ii privim adevarata natura – cea energetica.
Este destul de dificil, neobisnuit si indraznet sa corelam manifestarile energiei cu fenomenele psihologice, insa a sosit vremea sa ne largim orizontul intelegerii pentru a integra aspecte pe care le-am neglijat, aspecte absolut necesare pentru o autocunoastere mai clara.
Nu ne punem intrebari despre energia naturii, pe care o vedem doar datorita efectelor  prin care isi face simtita prezenta (caldura soarelui, forta vantului), insa, atunci cand e vorba de a accepta ca asa ceva, invizibil, nedetectabil concret, ne anima si pe noi, ne retragem in carapacea ignorantei, a incapacitatii de privi mai larg, a evitarii de a cerceta si a ne pune intrebari.
Stim sau ar trebui sa stim cu totii ca dispunem de o „cantitate” de energie care circula prin noi, se improspateaza si ne hraneste zilnic, ne asigura supravietuirea permitandu-ne miscarea, cresterea, precum si investirea ei in anumite aspecte necesare pe calea dezvoltarii noastre. Toate aceste actiuni ale energiei sunt insa coordonate de diferitele conceptii si credinte pe care ni le-am creat de-a lungul timpului. In functie de ceea ce credem, in cea mai mare parte inconstient, despre noi insine, despre viata, despre ceilalti, energia interioara se va comporta in diverse moduri care ne vor sprijini sau nu evolutia.
Emotia pe care o resimtim ar fi traducerea miscarii sau ne-miscarii energiei intr-un fenomen psihic, pe care il putem verbaliza (ea prezinta in acelasi timp si componenta fiziologica).
Emotia ne vorbeste despre energie. La fel cum si simturile noastre fizice (mirosul, gustul, vazul, auzul, atingerea) ne informeaza despre caracteristici energetice ale lucrurilor pe care le percepem prin intermediul lor.
Simturile au grade diferite de dezvoltare, in functie de cat de mult au fost solicitate, exersate, folosite; unele ofera senzatii rafinate, descompunand in mici detalii arome, atingeri, culori...
La fel este si in cazul simturilor emotionale – capacitatea de a resimti o gama foarte mare de emotii, de frecvente energetice, de fapt, depinde de cat de mult au fost acestea „antrenate”. De exemplu, cand cineva este intr-o stare de furie, dar pe care si-o mascheaza cu un comportament binevoitor, poate chiar cu zambete afisate calduros, altcineva, care este mai deschis, mai receptiv si are aceste simturi emotionale mai dezvoltate si mai exersate (poate datorita necesitatii de a supravietui intr-un mediu ostil), percepe imediat starea care se afla sub fatada aratata.
Emotiile sunt simturi care ne ofera informatii despre interior (ce gandim de fapt despre noi insine, ce nevoi interioare avem) si despre exterior (daca situatiile in care ne gasim corespund sau nu dorintelor si nevoilor noastre, ce probleme nerezolvate activeaza in noi oamenii cu care relationam, diverse aspecte potrivite sau nu pentru noi din mediul in care traim). Nu putem creste armonios si in concordanta cu ceea ce suntem, fara sa tinem cont de ele, de ceea ce ne transmit. Ele nu pot fi compensate de alte simturi.
Asa cum ceea ce percepem cu ajutorul simturilor fizice cunoscute ne determina sa alegem anumite atitudini, actiuni, la fel si emotiile ne imping sa facem alegeri si miscari in interiorul si exteriorul nostru.
Putem sa simtim o paleta uriasa de emotii, chiar la comanda, activandu-le in multe feluri, ele aflandu-se ca si potential in interiorul nostru, insa, cel mai important este sa stim sa le identificam, sa discernem intre adevaratele noastre emotii si cele preluate din exterior, adica emotiile celorlalti.
Emotiile au un rol esential de informare energetica si de traducere a acestei informatii in plan psihic si fizic. Motivele pentru care energia noastra interioara se blocheaza, se risipeste, este deviata, pot fi numeroase, insa principalul este sa ne dam seama de ceea ce se intampla de fapt cu ea, adica sa identificam in ce stare se afla, pentru a lua masuri de reechilibrare, de redirectionare...pentru ca, pana la urma, acesta este scopul emotiilor, de a ne orienta, de a ne ajuta sa parcurgem drumul nostru unic prin viata. Iar semnalele lor sunt foarte importante.
Cand nu le ascultam si nu incercam sa intelegem despre ce anume ne vorbesc, de exemplu, in cazul in care simtim emotii neplacute – teama, disperare - ce ne avertizeaza ca ceva nu e in regula cu energia noastra dintr-o anumita zona – e blocata, se epuizeaza – tradusa printr-o stare de nesiguranta, situatia noastra se poate inrautati, pentru ca ne ascundem si ignoram niste mesaje care ne cer sa luam niste masuri pentru rezolvare, nu sa fugim. Astfel, emotiile „negative”, de care ne-am ferit si care doar ne avertizau generand o dispozitie neplacuta, se vor transforma la un moment dat in afectiune fizica. Din pacate, abia in acest moment devenim mai motivati sa actionam, sa cautam solutii, sa ne miscam intr-o directie sau alta, pentru ca situatia pare mai grava, ne este amenintata integritatea fizica. Intr-un fel, ne este mai usor sa ajungem in astfel de situatii, pentru ca simptomul fizic este mult mai vizibil decat un grup de emotii pe care nu am fost invatati sa le percepem cu acuratete.
Felul in care ne folosim energia interna (psihica si fizica) este dirijat de credintele noastre si de nevoile noastre de baza implinite sau nu – aceste conceptii si nevoi fac posibila distribuirea energiei in diferite moduri si in diferite zone – ale psihismului si ale corpului. De aceea, chiar daca ne dorim schimbari majore in viata noastra, mecanismele care conduc la directionarea gresita a energiei vor ramane aceleasi si vor genera aceleasi efecte, pana nu schimbam tiparele mentale, adica acele credinte inradacinate in noi, care opereaza si ne gestioneaza viata de la nivelul inconstient.
Emotiile in sine nu par sa reprezinte ceva la prima vedere, tocmai datorita caracterului lor schimbator, dar intotdeauna, in spatele lor se afla un inteles, iar acela trebuie cautat si descoperit.

Emotiile sunt un radar permanent. Cele considerate "pozitive" ne arata cat de energizati suntem in interior, cat de in armonie cu noi insine suntem, cat de fluizi, flexibili, increzatori, echilibrati. Cand ne relaxam, energia curge, ne inunda si ne hraneste, ne da aripi si cale libera spre a creste, a inflori, de aceea si traim emotii ca bucuria, entuziasmul, spontaneitatea, admiratia, increderea, dragostea, recunostinta.
Emotiile neplacute, considerate „negative” sunt emotii care produc durere – fizica, psihica - de aceea le acoperim, le aruncam din constiinta in inconstient, le deturnam mesajul, folosim mecanisme de aparare pentru a nu le mai simti.
Insa tot ceea ce se intampla in sistemul nostru interior are doar rolul de a ne arata in ce stadiu suntem si ce actiuni sunt mai potrivite sa facem in „calatoria” existentei noastre, de aceea, a nu asculta diferitele semnale care ni se transmit, este o dovada a lipsei de maturitate si a neasumarii responsabilitatii pentru viata noastra.
Ne descoperim, ne exprimam, cream si ne expansionam in acelasi timp si este incredibil de minunat sa beneficiem, in acest proces de transformare, de ajutorul „uneltelor” misterioase, pe care abia am inceput sa le constientizam mai bine, care ni s-au daruit o data cu viata. Emotiile sunt printre cele mai importante dintre ele.

2 comentarii: