Abuzul emotional

Am inceput sa fim mai prezenti si mai atenti social si afectiv, pentru a sesiza si sanctiona abuzul fizic – initiem campanii pentru protectia copiilor si a femeilor agresate, organizam si sustinem centre si grupuri de sprijin, sensibilizam opinia publica asupra agresivitatii fizice – dar ce facem in privinta abuzului emotional?

Dintre toate formele de abuz pe care le stim, abuzul emotional este, in general, cel mai usor trecut cu vederea, chiar daca denumirea termenului in sine ii subliniaza conotatia grava, de maltratare. Abuzul emotional este mult mai raspandit, insa ignorat, datorita faptului ca efectele sale nu se vad fizic, deci nu lasa urme vizibile, insa ne mutileaza pe interior, in sufletul nostru. Efectele sale sigur se pot observa, in cazul in care suntem destul de vigilenti, de reflexivi si de deschisi spre a constientiza legatura dintre anumite manifestari psihice si chiar fizice si prezenta acestui tip de agresiune emotionala in viata cuiva.

Definitiile abuzului emotional sunt relativ usor de gasit in literatura de specialitate si nu numai; din fericire, au inceput sa fie din ce in ce mai popularizate informatii pe aceasta tema. Pe scurt, el se refera la invalidarea propriilor emotii de catre altcineva, inducerea altor stari prin bruiaj, manipulare, generarea fricii si a vinovatiei, impunerea propriilor credinte si conceptii asupra altcuiva, ne-ascultarea, ridiculizarea, amenintarile de orice fel, dominarea, agresarea verbala prin injurii, tipete, santajul afectiv, exploatarea slabiciunilor, a vulnerabilitatii celuilalt, critica constanta, umilire, ignorarea sentimentelor, etichetarea, folosirea autoritatii pentru intimidare...

Abuzul emotional inseamna folosirea oricarei modalitati de sufocare a Fiintei din noi. Inseamna a ne bloca, a ne impiedica sa fim noi insine. Este ca si cand am fi deposedati de parti importante din noi. Este ca si cand ni s-ar pune un fel de capac, de limitare puternica, ce ne inchide accesul la noi, ce nu ne mai permite sa ne manifestam asa cum simtim, in schimb ne indreapta spre alte alternative de urmat si integrat, total straine de noi, pentru a fi acceptati, iubiti, apreciati.

Abuzul emotional este un act agresiv puternic, desi, paradoxal, nu il consideram asa, deoarece suntem invatati inca de mici sa suportam, sa minimalizam si sa „trecem peste” dureri afective, si nu numai, foarte mari.

Abuzul emotional insoteste intotdeauna toate celelalte forme de abuz, in special pe cel fizic (bataia) si sexual (violul).

In esenta, acest abuz ne rapeste vocea, vocea prin care ne afirmam Sinele, vocea proprie care exprima mereu adevarul despre noi. Din cauza ca el actioneaza asupra emotiilor – ele reprezinta limbajul nostru interior – comunicarea cu Fiinta care suntem, de fapt, se diminueaza, se distorsioneaza, chiar inceteaza. Emotiile, (fiind de fapt mijlocul particular de semnalizare a echilibrului sau dezechilibrului interior, a pozitiei fata de noi insine, a autenticitatii pe care o manifestam) in momentul in care sunt neascultate, negate, anihilate, deformate, nu isi mai pot indeplini scopul, nu ne mai pot ajuta sa ne orientam si ajungem sa pierdem astfel contactul cu noi insine.

A pierde contactul cu Sine este ca si cand am naviga fara busola sau fara un sistem mai complex de ghidare, ceea ce ne face sa urmam tot felul de alte semnale, ale altora, fara sa ne dam seama cat de nepotrivite sunt pentru noi, acestea neputand sa ne indrume pe calea noastra proprie.

Aceasta pierdere de contact cu Sinele duce si la pierderea contactului profund cu ceilalti, la fel si a capacitatii de intelegere a celorlalti – empatia. Astfel, ne este mult mai usor sa cadem in aceeasi plasa care ne-a separat si pe noi de noi insine si sa actionam, la randul nostru, fara sensibilitate asupra altora, pentru a-i forta sa faca dupa cum ne dorim sau avem nevoie, negandu-le trairile si nevoile.

Abuzul emotional ne inchide empatia, ne face sa ne exercitam puterea asupra celorlalti, fara compasiune, fara intelegere.

Este un act insensibil si strivitor, pe care totusi avem tendinta sa il perpetuam la nesfarsit, chiar si asupra propriei persoane, deoarece fiecare dintre noi a fost supus intr-un mod sau altul la o astfel de constrangere de a renunta la adevaratul Sine, pentru a imbratisa o cu totul alta imagine si comportamente aflate in acord cu ceea ce doreau ceilalti de la noi, in principal parintii. Si pornirea naturala si inconstienta este sa ramanem mai departe in aceeasi schema.

Daca la varsta adulta ne aflam in aceste posturi – de abuzat si de abuzator – ar trebui sa ne aplecam cu mai multa sinceritate asupra noastra si sa ne intrebam cu atentie ce anume a determinat in noi acceptarea acestor roluri. S-ar putea sa nu ne amintim clar, constient, aceste agresiuni afective, insa urma lor se poate vedea cu certitudine in comportamentele si atitudinile actuale. Din pacate, acest tip de abuz inca se foloseste si astazi ca mijloc de a disciplina, de a educa.         (* vezi un articol despre Abuzul emotional asupra copiilor http://kidz.garbo.ro/articol/Copil/5296/Abuzul-emotional-si-copiii-bonsai.html ) La fel, este foarte des intalnit in cuplu, ca urmare a imprumutarii modelului din propria istorie de viata, in special din propria copilarie.

Abuzul emotional ar trebui luat foarte in serios, deoarece consecintele lui ne afecteaza relatiile, sanatatea fizica si mentala, ne secatuieste de forta vitala si ne ofileste.

Avem puterea sa ne afirmam dreptul de a ne descoperi si trai viata proprie, pe care sa o apreciem si sa o celebram cu bucurie, si sa nu ramanem prinsi in iluzia ca am putea-o trai pe a altcuiva (acel "altcuiva" fiind o imagine ideala compusa si impusa de parinti, societate, credinte false despre noi insine).