Ar parea ca acest subiect se adreseaza doar femeilor, insa nu este deloc asa. Feminitatea este mai mult decat o simpla asociere cu ceea ce reprezinta femeia, este un principiu regasit in orice fiinta si care se manifesta printr-o multime de trasaturi senzitive, dar nu lipsite de putere. Am abordat in textele anterioare teme ce tin de o anumita sensibilitate, incercand sa ating si sa trezesc mai mult aceasta latura a noastra; emotiile, empatia, introspectia... nu este posibil sa lucram cu ele in afara activarii atributelor ce tin de feminitate.
Intre aceste atribute, receptivitatea ocupa un loc de cinste, fiind trasatura esentiala, reprezentativa a feminitatii. A fi deschis pentru a primi. Cum altfel ne-am dezvolta? Cum altfel am relationa, ne-am transforma, ne-am bucura de viata?
Avem o relatie ciudata cu feminitatea din noi. Tindem sa o excludem treptat din viata noastra, prin stilul de educare si prin valorizarea modelelor sociale ce pun accentul doar pe un anumit tip de „putere”. Astfel, traim resimtind intens efectele desconsiderarii aspectelor feminitatii: lipsa de sensibilitate, de introspectie, de reflectie, de intelegere emotionala, de deschidere, de flexibilitate, de empatie si intuitie. In general, traim aruncati intr-o logica rigida, intr-o exagerare a rationalitatii, a unei gandiri ce diseca tot, fara a mai reintregi apoi imaginea si a o intelege in ansamblu.
Feminitatea este gresit inteleasa chiar si de catre femei. Pentru ca o asociem puternic cu slabiciunea. Iar in societatea actuala, dorim sa fim oricum, dar in nici un caz slabi. Ii acceptam feminitatii doar cateva dintre atribute, cele care aduc rezultate vizibile si in sfera socio-profesionala - creativitatea, flexibilitatea, sensibilitatea anumitor simturi – muzicale, gustative, olfactive... Insa fugim imediat de vulnerabilitate, sensibilitate emotionala, pasivitate, relaxare. Chiar daca suntem femei, inca nu am invatat sa ne cunoastem cu adevarat feminitatea, sa o acceptam in intregime si sa o celebram.
Suntem ancorati puternic in a actiona, cat mai mult, cat mai rapid, cat mai eficient, fara pauze de refacere, de reflectare, de relaxare, necesare pentru a ne incarca si a primi ghidare, fara sa-i permitem receptivitatii sa se manifeste mai intens si sa ne sustina, fara sa stim ca doar ea ne poate ajuta, de fapt, sa ne orientam in viata si sa primim informatiile de care avem nevoie, inspiratii si insight-uri.
Si mai mult, inca negam acceptarea principiului feminin ce se afla ascuns si neexplorat in barbat, pricipiu conturat atat de bine de catre Jung prin imaginea arhetipului Anima. Anima reprezinta o latura complexa a barbatului, bogata in aspecte ce tin de feminitate (deschiderea, tandretea, intuitia, compasiunea, generozitatea, rabdarea), care, contrar fata de ceea ce se crede in mod obisnuit, daca sunt integrate in psihismul sau, completeaza si amplifica puterea interioara. (Principiul masculin prezent in femeie este constituit de arhetipul Animus.)
Suntem impinsi inconstient, din strafunduri, sa ajungem sa ne depasim dualitatea initiala, oscilatia si negarea cand a unui pol, cand a celuilalt, pentru a tari plenar, in unitate, onorand si folosind cu intelepciune, armonios si impreuna feminitatea, in toate formele ei, si masculinitatea, cu atributele ei de forta, actiune, curaj, verticalitate, decizie, dinamism, ratiune...
Nu putem trai ignorandu-ne o jumatate sau alta. Da, suntem in primul rand apartinatori ai unui gen, asta inseamna ca detinem o parte masculina sau feminina mai evidenta, mai bine conturata. Insa, a nu valoriza si a nu intrebuinta aspectele reprezentative ale celeilalte jumatati, ne lasa incompleti si incapabili sa beneficiem din plin de toate experientele si darurile acestei vieti.
Receptivitatea, ca si calitate cu importanta vitala in existenta noastra, ar trebui sa restabileasca pozitia esentiala a feminitatii, de complementaritate cu cea masculina, nu de superioritate, nu de inlocuitoare, nu de subordonata.
Deoarece, de-a lungul secolelor, accentul s-a pus pe puterea mentala si forta fizica de a cuceri, de a apara, de a construi, de a dezvolta, feminitatea si-a diminuat glasul, exprimarea, dar a ramas interior, reprimata si neglijata, asteptandu-ne sa realizam ca, permitandu-i si puterii ei sa se manifeste, sa ne lumineze, ea ne va sustine impresionant evolutia, in special evolutia spirituala.
Ca si aspect feminin, receptivitatea a fost totusi cea mai utilizata in timp, desi incompleta si inconstienta, insa fara ea nu ar fi fost posibila supravietuirea. A sosit momentul ca sa ii fie reconsiderat potentialul deplin, enorm, cu rol in transformarea si ridicarea constiintei noastre.
Receptivitatea este cea care face posibila cresterea pe toate nivelele fiintei noastre, ajutandu-ne de la a primi hrana si a ne bucura de ea prin simturi, a primi informatie, energie, noi idei, pana la a primi semnale abia perceptibile din jur, de la sine si de la ceilalti - intuitia.
Receptivitatea presupune o deschidere fina catre Univers si catre noi insine, o deschidere plina de credinta, curiozitate, atentie si rabdare, o deschidere de care avem din ce in ce mai multa nevoie acum, pentru a ne indrepta spre nou, pentru a schimba paradigme si a ne asuma creatia unei vieti acordata mai fin cu sufletul nostru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu