A somatiza

Ce inseamna "a somatiza"? Intalnim in ultima vreme tot mai mult acest termen invaluit intr-o aura ce produce mai mult confuzie decat claritate. Desi utilizarea sa a aparut initial in domeniul psihoterapiei, acest concept a inceput sa fie folosit tot mai des si in disciplinele medicale, pentru a sublinia cauza psihica a unei boli, a unei afectiuni fizice.

Termenul „a somatiza” are in primul rand o functie de legare, este o expresie a legaturii simbiotice psihic-corp. Am fost multa vreme obisnuiti sa credem ca trupul nostru functioneaza separat de ceea ce ni se intampla la nivel psihologic, adica emotiile, trairile, gandurile, amintirile, atitudinile noastre. Din pacate, pentru o lunga perioada de timp, aceasta viziune a separarii a dus la o diminuare a capacitatilor de autocunoastere si dezvoltare personala, la fel ca si a capacitatii de vindecare profunda si durabila. De aceea, in scopul de a ne descoperi si a ne transforma, cred ca a sosit momentul sa ne largim cat mai mult sfera perceptiilor, a constiintei noastre, pentru a integra aspecte pe care le-am ignorat indelung.

Pe scurt, a somatiza reprezinta un limbaj, o manifestare vizibila (simptomul fizic) a ceva invizibil (o stare emotionala, un dezechilibru interior). Aceasta exprimare a dimensiunii psihice prin planul somatic reprezinta de fapt un ajutor pe care ni-l daruim noi insine pentru a realiza ca avem o problema, in cazurile in care ne blocam intr-un fel sau altul accesul la propriile stari emotionale. In acest fel, printr-o tulburare organica, suntem obligati pana la urma sa ne dam atentie, suntem obligati sa ne indreptam privirea catre corpul nostru care "striga" o suferinta, in primul rand afectiva, care are nevoie sa fie auzita si vindecata.

Cand nu ne ascultam si nu ne exprimam trairile interioare, din diverse motive, „cineva” trebuie sa le exprime pentru noi, in scopul de a echilibra intr-un fel tensiunea psihica si in scopul de a ne semnala mai evident ca traim niste dizarmonii. Acest "cineva" este trupul nostru. Trupul nostru poarta amprenta intregii noastre istorii personale, astfel ca, orice am trait a ramas ca o mica sau mai mare urma in planul fizic; in special situatiile ce produc suferinta, determina anumite sensibilizari corporale. Si, desi nu este usor de descifrat limbajul sau, cu interes si cu atentie putem sa descoperim simbolurile prin care ne vorbeste. A ne cunoaste in profunzime cu ajutorul trupului nostru ne va implica, in acelasi timp, intr-un proces fascinant de crestere si transformare.

Asa ca, atunci cand ne confruntam cu o afectiune, primul lucru despre care ar trebui sa ne intrebam este: „Ce anume nu auzim din noi insine? Care sunt trairile care reprezinta un „prea mult” pentru a le face fata in continuare? La ce se refera dezechilibrul pe care il traim?”