Unde te afli in valtoarea vietii tale?
Esti mereu grabit sa termini cat mai multe activitati de care te simti presat, esti ambitionat de succesul altora si incerci sa te autodepasesti continuu fara sa iei pauza, esti inchis intr-o relatie de gratiile obisnuintei sau vinovatiei, te orientezi mai tot timpul in viitor, ca poate atunci iti va fi mai bine, resimti des frustrare legata de neputinta de a alege ceea ce stii ca e adevarat si bun pentru dezvoltarea ta, traiesti deseori teama de a pierde aprecierea celorlalti, iubirea partenerului, siguranta oferita de un job sau de o relatie? Incerci sa inghesui intr-o scurta vacanta tot ceea ce ti-ai refuzat ca si relaxare in decursul unui an, te pierzi in ajutorul oferit altora fara sa te vezi si pe tine, te ascunzi in spatele unei atitudini de victima, a sistemului sau a celor care te fac sa suferi, care nu iti ofera, sau te ascunzi in atitudinea comoda de copil dragalas si neajutorat care are mereu nevoie de sfaturi si ajutor, ori dimpotriva, esti intotdeauna salvatorul si organizatorul celorlalti, te raportezi la cei din jur cu teama sau poate intr-un mod mai agresiv si arogant, sperand ca nimeni nu-ti va observa vulnerabilitatea, sensibilitatea? Fugi de tine gasind tot timpul cate ceva de facut, de privit, de gandit, de judecat, iti adormi impulsurile creatoare sub impresia ca nu e momentul potrivit pentru a le materializa, doar esti prea ocupat cu lucruri mai importante, te lupti chiar cu tine insuti impunandu-ti asteptari si pedepsindu-te cand nu le atingi, iti pasa mai mereu de parerile celor din jur, de imaginea pe care crezi ca trebuie sa ti-o pastrezi cu orice chip, alergi dupa un scop in viata si teluri diverse doar pentru a demonstra, pentru a demonstra tuturor ceea ce esti in stare si cate poti sa faci?
Lista poate continua la nesfarsit... Atat de multe sunt modurile din ce in ce mai complexe si mai subtile pe care le folosim ca sa ne indepartam. Sa ne indepartam de noi. Si de cele mai multe ori o facem fara sa ne dam seama.
Unde este pauza pentru reflectie, pentru contemplare, pentru ascultare, pentru regasire? Cand va fi momentul oportun pentru a ne pune intrebari si pentru a nu mai cauta mereu in afara ceea ce se afla in interior?
Cand ne vom oferi clipe de liniste, de recunoastere a adevarului din noi insine si de putere pentru a-l manifesta? Cand vom indrazni sa ne privim si sa fim curiosi in a descoperi trasaturi ale sufletului nostru pe care le-am acoperit de-a lungul anilor prin nepasare, prin necunoastere, prin teama?
Cand ne vom accepta in acelasi timp vulnerabilitatea si forta, atat de strans si perfect impletite in fiinta noastra?
Raspunsurile pentru toate vin din cautare, din cautarea sincera si in locul potrivit. Fa un pas spre tine si vei prinde firul pe care sa mergi.
O povestioara cu talc suna asa: intr-o seara, tarziu, cineva se plimba pe o alee si intalneste un barbat, asezat langa un felinar stradal, care pare sa caute ceva. Il intreaba: „Ai pierdut ceva?” „Da, ii raspunde barbatul, am pierdut o cheie importanta.” „Vrei sa te ajut sa o cauti?” „Multumesc, da, apreciez.” Si cautara impreuna o vreme, in zona luminata de felinar. Dintr-o data, strainul il intreaba din nou pe barbat: „Esti sigur ca ai pierdut cheia aici?” „A, nu, raspunde acesta. Am pierdut-o prin casa.” „Si atunci de ce o cauti pe strada, sub lumina unui felinar?” „Pentru ca acasa nu imi functioneaza lumina.” Cam toti cautam in acelasi fel raspunsurile la intrebarile cele mai profunde...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu