De ce un psihoterapeut?

Pentru multi oameni, a consulta un terapeut in situatii ce par fara inteles, raspuns sau iesire, nu pare a fi o solutie viabila. De ce? Primele incercari de rezolvare, in cazul in care nu negam ca am avea o problema sau neclaritate legata de noi insine, este sa apelam la sfatul prietenilor, familiei, la cei care par a ne cunoaste cel mai bine. Doar ne stiu aproape de o viata… Terapia este privita drept ultima solutie, in cazul in care problemele sunt mai “grave”, sau consideram ca poate este pentru altii, asa zisii dezechilibrati mental si emotional vizibil, nebunii… Insa ceea ce nu stim este ca ne putem invarti in iluzii, gasind alinare temporar pentru suferintele si dificultatile prin care trecem,  fara sa ne dam seama cat de aproape de noi insine pot fi solutiile adevarate.

Ascultandu-te cu rabdare si cu atentie, terapeutul deschide portile receptivitatii sale, oferindu-ti un spatiu interior sigur si sustinator, necesar pentru verbalizare si introspectie, care te ajuta sa inveti si  tu la randul tau sa te asculti si sa te descifrezi.  

Diferenta majora fata de o conversatie obisnuita, sociala, este aceea ca dialogul social include foarte mult “zgomot”, creat de faptul ca ambii parteneri ai conversatiei au nevoie de a se exprima si de a fi intelesi de catre celalalt. Prietenii pot intrerupe, pot vorbi unii peste altii si pot schimba subiectul oricand, lucru care nu confera spatiu de reflectie si constientizare. 

Doar schimbul de idei si de sfaturi cu o persoana este adeseori ineficient in determinarea unei transformari reale si durabile. 

A fi ascultat intr-un mod profesionist reprezinta o activitate disciplinata, meditativa si receptiva emotional, in care nevoia de exprimare de sine a terapeutului se subordoneaza nevoilor psihologice ale clientului, in asa fel incat conversatia nu este intrerupta pentru ca terapeutul sa impartaseasca experiente sau sa dea sfaturi.

In terapie, a asculta este mult mai important decat a vorbi. Majoritatea dintre noi poate intelege acest proces; ne amintim cu siguranta momente de transformare si insight, atunci cand am simtit efectele atentiei totale a cuiva caruia ii pasa, cand am simtit ca suntem intelesi cu adevarat si cand am putut beneficia de clipe de liniste interioara si repaus in prezenta cuiva. 

Spatiul sigur si liber care este creat in terapie iti permite exprimarea sincera si impartasirea deschisa a experientelor, emotiilor si gandurilor tale. De fapt, un important scop in terapie este incurajarea exprimarii libere, prin aceasta oferindu-se clientului experienta unei relatii in care onestitatea este posibila, este incurajata si este valorificata. Terapeutul se raporteaza la tine fara idei preconcepute, fara judecati si fara constrangeri.

O diferenta de baza, fata de orice alta abordare de comunicare din viata noastra, este aceea ca terapeutul a parcurs si el acest drum de descoperire interioara si constientizare, in asa fel incat, in relatia cu clientul, el nu vine incarcat de angoase, limitari si necunoscute, asa cum presupun relatiile obisnuite, prin urmare, fluiditatea sa psihica poate sustine si acompania clientul in procesul transformarii interioare. Relatia dintre cei doi este una de cooperare. 

Psihoterapia  nu inseamna aplicarea unei teorii, sub forma unei retete, asupra tuturor. Cartile, sfaturile, seminariile si alte forme de tratament, care nu sunt individualizate reprezinta niste generalizari, compuse din elemente comune majoritatii oamenilor. Desi sunt valoroase, de multe ori se pot situa doar la suprafata problematicii individuale, ele iti spun ceea ce se intampla cu cei mai multi dintre oameni, insa in fiecare caz particular raspunsurile pot fi foarte diferite. Empatia terapeutului si modul de relationare al acestuia cu clientul permite abordarea fiecarei persoane exact asa cum este ea – unica. 

Terapia pe care o practic abordeaza simptomele intr-o maniera de profunzime, interpretandu-le drept semnale si simboluri ale unor aspecte interioare necunoscute, inconstiente. De aceea, sensul adevarat al trairilor si evenimentelor din viata noastra ne poate scapa, fara o privire mai adanca asupra lor. 

Un aspect fundamental al fiintarii noastre echilibrate il reprezinta acceptarea de sine; descoperirea, integrarea si acceptarea a ceea ce suntem noi cu adevarat se afla la bazele unei existente libere si implinite. Desi acestea sunt atitudini interioare ce ar trebui invatate din primii ani ai vietii, de la parinti, educatia timpurie inca nu ofera acea stabilitate emotionala, necesara explorarii, cresterii si dezvoltarii psihice armonioase, in primul rand datorita lipsei informarii asupra acestor procese interioare si apoi a modului si valorilor prin care a fost mereu structurata viata la nivel social. De aceea, prin intregul demers terapeutic se urmareste, de fapt, oferirea contextului afectiv adecvat pentru a atinge nivelul de acceptare si intelegere, ce ne permite sa actionam in viata noastra cu incredere si curaj si sa operam modificari importante ale aspectelor personale. 

Oamenii cauta pana la urma psihoterapia, atunci cand resursele obisnuite nu mai sunt suficiente pentru a sustine tipul de adaptare pe care trebuie sa il realizeze. 

Rolul terapeutului este acela de a-i ajuta pe oameni sa isi gaseasca si sa isi valorifice puterea personala interioara. Abtinandu-se de la a da sfaturi si de la a-si exercita vreo influenta personala, terapeutii isi exprima implicit increderea ca pacientii pot sa-si descopere raspunsurile proprii, odata ce incep sa se inteleaga mai bine. 

Durata terapiei presupune mai multe sedinte, deoarece a face schimbari si a modifica perceptii inradacinate de ani de zile constituie un demers, care se realizeaza in timp si care necesita invatarea unor modalitati noi de lucru cu sine.

Psihoterapia reprezinta un proces de constientizare; si aceasta constientizare este importanta deoarece, cu cat functionam mai putin constienti de gandurile, emotiile, actiunile noastre si ale celorlalti, cu atat acestea vor avea o putere de control mai mare asupra noastra si vom ramane blocati astfel in pattern-uri care nu mai sunt valabile, care nu ne mai folosesc de fapt. 

Terapeutul te ajuta sa vezi cum diferite aspecte si evenimente din viata ta sunt legate in moduri pe care pana atunci nu le-ai luat in considerare. 

In psihoterapie, invatam cum sa ne indreptam lumina constiintei spre zonele de umbra din noi, cele necunoscute, uitate, blocate, cele care ne produc diferite frici, invatam cum sa facem "curatenie" in interiorul nostru, cum sa scoatem si sa eliberam de "sub pres" lucruri ingropate si ascunse vederii si care de acolo, de unde se afla, ne deranjeaza si ne influenteaza fara sa ne dam seama, invatam sa fim atenti si prezenti in noi insine, in psihismul nostru, in corpul nostru, in miezul nostru, in asa fel incat sa fim vigilenti si sa actionam, atunci cand suntem deturnati de la drumul si echilibrul nostru. 

Putem simti efectele terapiei atunci cand incepem sa observam ca am devenit mai centrati in noi insine, mai clari, mai energici, mai increzatori in sine si in viata si cand simptomele dispar, deoarece le-am auzit, le-am dat atentie, le-am ascultat si descifrat mesajul. 

Desi putem crede ca aceste realizari majore ar fi cam capatul drumului explorarii interioare, calatoria noastra nu se incheie insa aici, deoarece descoperirea de sine si atingerea coerentei interioare fac loc, la un moment dat, pentru ceva mult mai maret, constientizarea dimensiunii noastre spirituale, a vastitatii a ceea ce reprezentam noi insine ca esenta, iar din acest punct urmeaza deschiderea catre o noua viziune asupra Vietii ce presupune intelesuri mai inalte.