miercuri, 6 aprilie 2011

Trupul – oglinda trairilor noastre


Martor si aliat indispensabil pe intreg parcursul vietii, corpul nostru ne poarta enigmele, bucuriile, traumele, nesigurantele si totodata raspunsurile pentru multele intrebari legate de noi insine.

Corpul omenesc este o creatie minunata, de o putere infinita si o intelepciune uluitoare, atata vreme cat este animat de fiinta noastra, de constiinta noastra. Cand vom realiza faptul ca trupul nostru este singurul care manifesta in plan fizic ceea ce numim drept suflet, psihic, stari de constiinta, spirit, abia atunci vom incepe sa lucram cu noi cu adevarat si, sprijinindu-ne pe limbajul sau, sa ne cunoastem si sa atingem o intelegere cat mai completa a ceea ce suntem.

Pentru a face trecerea catre subiecte ce implica abordari psiho-somatice (psihic-corp), va propun o scurta lectura plina de emotie despre inteligenta si Prezenta corpului nostru – „Scrisoare catre trupul meu” – redata de un foarte cunoscut autor si psiholog al relatiilor interumane, Jaques Salome.

„Buna ziua, trupul meu,

Tie doresc sa iti spun astazi cat de mult iti multumesc pentru ca m-ai insotit mereu, vreme indelungata, pe nenumaratele cai ale vietii mele.

Nu ti-am acordat mereu atentia, afectiunea sau, pur si simplu, respectul pe care tu il meriti. Deseori chiar te-am ignorat, te-am maltratat, ti-am strivit prezenta cu priviri indiferente, taceri pline de indoiala, reprosuri violente.

Tu esti prietenul meu de care am abuzat cel mai mult, pe care l-am tradat cel mai mult. Si astazi, in maturitatea vietii mele, te descopar emotionat, cu cicatricele tale secrete, cu oboseala ta, cu minunile si capacitatile tale.

Ma surprind acum iubindu-te, cu nevoia de a te mangaia, de a te rasfata, de a-ti darui bunatate. Simt nevoia sa iti daruiesc cadouri unice, sa desenez flori pe pielea ta, de exemplu, sa iti ofer spre ascultare Mozart, sa iti daruiesc zambetele soarelui sau sa iti arat visele stelelor. 

Trupul meu, astazi doresc sa iti spun ca te voi urma fidel, cu devotiune. Dar nu impotriva vointei mele, ci in acceptarea profunda a iubirii tale.

Da, am descoperit ca tu ma iubesti, trupul meu, ca aveai grija de mine, ca erai mereu vigilent si surprinzator de prezent in toate actele vietii mele.

Cate violente ai infruntat tu, pentru a-mi permite sa ma nasc, pentru a ma lasa sa fiu, sa cresc prin tine? Cate boli m-ai ajutat sa evit? Prin cate accidente ai trecut pentru a-mi salva viata? Cate abandonari ai acceptat pentru a ma lasa sa imi urmez placerile?

Bineinteles, cateodata te impart si te las iubit de altii, de cineva cunoscut care chiar te-ar rapi imediat daca i-as permite...

Trupul meu, acum ca te-am intalnit, nu te voi mai lasa... Vom merge amandoi pana la sfarsitul vietii noastre si orice s-ar intampla, vom imbatrani impreuna.”


"If you don't take care of your body, where will you live?"

Un comentariu: