E-motion (2) ~ Copilaria... emotionala

“The therapeutic process can be successful only if it is based on uncovering the truth about the patient's childhood instead of denying that reality.”     
(Procesul terapeutic poate fi un succes doar daca este bazat pe descoperirea adevarului despre copilaria pacientului, in loc de negarea acelei realitati.)

Ne intrebam vreodata ce simt copiii? Cum reusesc ei sa navigheze prin tot felul de trairi si cum se muta ei rapid de la bucurie si euforie, la furie si suparare?

Ei sunt intr-o perpetua miscare, la fel ca si emotiile lor. Si se exprima mereu. Mult si intens.

Dar care este de obicei tendinta noastra, ca si adulti, vis-à-vis de aceste manifestari “zgomotoase”? Incercam sa le diminuam, sa le oprim cumva, in loc sa le intelegem sau sa le ascultam; ne sperie sau ni se par prea deranjante. Folosim forta verbala sau nepasarea pentru a le reduce la tacere. Incercam sa ii “ajutam” pe copii sa faca si ei ceea ce noi ne-am obisnuit deja sa facem de ani si ani de zile cu trairile noastre – sa nu le ascultam, sa le reprimam, sa le aruncam din constiinta cat mai departe.

Exista ghiduri pentru dezvoltarea celor mai diverse abilitati, pentru a atinge succesul in majoritatea sferelor vietii si activitatii noastre, insa pentru a invata abc-ul functionarii noastre emotionale nu exista nici un ghid, calauzirea sta “in mainile” adultilor din jurul nostru, maturi intelectual, dar care se afla inca  in stadiul de imaturitate emotionala. 

(Déjà nu se mai poate vorbi in acest sens de “vina” cuiva, deoarece  imaturitatea afectiva este o stare de fapt perpetuata de generatii peste generatii, astfel incat a ajuns sa ne defineasca social aceasta necunoastere de sine. Din fericire, ne aflam insa intr-un moment in care incepem sa resimtim discomfortul intrebarilor ce emerg dinauntrul nostru si care ne imping din ce in ce mai tare sa cautam raspunsuri despre noi.)

Ce putem invata un copil cand noi insine inca nu reusim sa ne descurcam prin hatisurile interioare? Cum ii putem oferi suport, ascultare, cunoastere, intelegere unui copil, cand noi nu ne stapanim propriul vocabular emotional si nu deslusim intelesurile afectivitatii noastre?

Ceea ce se intampla cu noi in zilele maturitatii noastre si simtim ca deranjant este efectul blocarii fluiditatii afective, atat de vie in copilarie. In primii ani ai vietii receptivitatea uriasa pe care o avem ne permite conectarea cu persoanele care ne ingrijesc. Rolul acestor persoane este de a sustine aceasta curgere a emotiilor, prin a le raspunde, prin a le filtra pe cele ce vin din afara, prin a asculta si traduce copilului tumultul de senzatii. In primul rand copilul are nevoie sa simta ca exista o prezenta interesata de ceea ce el resimte.

Dar pentru ca acest lucru chiar sa se intample cat mai benefic, este neaparat necesar ca persoana ce se ocupa de copilas sa dispuna intr-o mai mare masura de echilibru emotional, constiinta largita, stabilitate interioara si abilitati empatice. 

Descoperirea receptivitatii foarte mari a copilului, studiata prin multe cercetari recente din domeniul neurologiei si nu numai, evidentiaza conceptia foarte cunoscuta in terapia de profunzime, ca amintirile din copilaria mica exista, sunt puternice si sunt in primul rand emotionale, fiind bazate pe experientele resimtite in aceasta parte a vietii. Copilul nu uita ceea ce a simtit, in special ceea ce a trait mai des si mai intens. Insa, deoarece dezvoltarea limbajului apare mai tarziu, el nu poate reda verbal ceea ce simte, ci foloseste alte modalitati de exprimare (plans, agitatie, tipete, joc, desen, simptome fizice…), avand nevoie alaturi de el, pentru a fi inteles, de o persoana foarte empatica.

Experientele traite vreme indelungata formeaza un fel de scheme, pattern-uri emotionale ce se vor transforma apoi in convingeri despre sine. (De exemplu: o traire foarte intensa si repetitiva a sentimentului de abandon va duce spre credinta “nu merit sa fiu iubit”, “sunt in nesiguranta in aceasta lume”, “pot fi parasit oricand”.) Bineinteles, aceste credinte despre noi nu sunt atat de usor de descoperit, deoarece nu sunt accesibile constiintei. Ele sunt construite si se sedimenteaza intr-o zona inconstienta de unde ne influenteaza cursul vietii. Insa, emotiile noastre sunt cele care ne pot da indicii despre aceste credinte si despre nevoile emotionale implinite sau nu, care stau la baza lor. 

Pentru a creste si a evolua, copilul are, pe langa nevoile fiziologice de hrana, odihna, caldura, un intreg bagaj de nevoi emotionale, care constituie fundamentul nevoilor emotionale ale adultului. Acestea sunt: iubirea neconditionata, conectarea cu mama sau cineva apropiat, imbratisarea si mangaierea, acceptarea, securitatea, linistea, protectia, valorizarea, stabilitatea, a fi auzit, a fi inteles, a se juca, a interactiona.

La fel cum copilul are nevoie sa i se raspunda acestor nevoi, el are nevoie deasemenea sa nu fie incarcat de starile celor din jur, de trairile intense si dezechilibrele afective ale celor din mediul sau apropiat, pe care le resimte ca pe o suprastimulare careia nu stie cum sa ii faca fata. Avand in vedere ca starile emotionale sunt transmisibile, molipsitoare, iar receptivitatea copilului este foarte mare, el poate “aduna” in sine foarte mult din ceea ce simt adultii din preajma, in asa fel, incat, pe parcursul vietii, in cazul in care este “bombardat” cu tot felul de trairi ale altora, ajunge sa nu mai reuseasca sa diferentieze intre ceea ce provine din el si ceea ce provine de la altii.

Emotiile sunt, in primul rand, indicatori ai felului in care ne raportam la nevoile noastre afective – daca, cum si in ce fel sunt satisfacute. De felul in care ni se raspunde afectiv depinde si felul in care vom invata sa ne reglam emotiile, sa stim cum sa revenim la starea de echilibru interior. Cand cineva ne asculta, ne valideaza trairile, ii pasa de noi si ne raspunde capatam o mai mare incredere in sine, o anumita relaxare ce ne permite sa nu mai fim tematori ca am putea fi respinsi sau pedepsiti, daca exprimam ceea ce simtim.

Neimplinirea nevoilor emotionale in copilarie genereaza goluri afective resimtite din plin la varsta adulta.

Ceea ce perpetueaza multi parinti este tendinta si “traditia” de a incerca sa isi dreseze copilul dupa diverse reguli si de a-i limita exprimarea. (De exemplu: copiii sunt exuberanti cand primesc vizita cuiva iubit, se agita, sar, tipa, rad zgomotos, insa, de cele mai multe ori, replica noastra suna:”Stai cuminte! Nu mai face atata galagie!”. Sau,in alte cazuri, “Pup-o pe matusa…” de care copilului chiar nu-i place, “Nu plange, ca esti baiat mare” sau “Cere-ti iertare imediat” in situatii in care copilul chiar se simte nedreptatit.) Toate acestea tind sa produca dezechilibre in gestionarea emotiilor, tind sa zapaceasca copilul care incepe sa nu mai fie in contact cu el insusi, pentru ca nu stie cand si daca are voie sa exprime ce simte, iar atunci reprima, deoarece este mult mai greu de suportat dezacordul parintilor, decat renuntarea la manifestarea propriei unicitati.

Astfel, fara sa realizam poate, conditionam copiii la o viata de conformism in care comorile interioare nu mai sunt descoperite si valorizate, o viata in care, pierzand contactul cu ei insisi, se vor orienta foarte mult in exterior incercand sa se regaseasca in modele sociale nepotrivite. 

Primii pasi in a-ti sprijini copilul pe calea sa, pe calea unei vieti implinite si constiente, este sa ii oferi ascultare, intelegere, respect si rabdare. El va inflori singur si se va bucura de manifestarea propriei sale fiinte, va transmite in jurul sau, increzator, lumina unicitatii sale pentru a inspira si pe ceilalti.

E-motion (1) ~ Rolul emotiilor

“How does life speak to you? Life speaks through energy in motion that you receive as emotion.”

Emotiile. Judecate, clasificate, devalorizate, suprimate, ascunse, aruncate, sedate, ignorate, reduse la tacere, neintelese, negate, uneori manifestate si aproape deloc ascultate, emotiile reprezinta inca, pentru majoritatea dintre noi, marea necunoscuta a functionarii noastre. Si, totusi, ele se afla la baza existentei. Fara emotii, de fapt, nici nu e posibil conceptul de “a trai”.

Emotion. Emotie. E-motion. Energie in miscare. Emotia este intotdeauna despre miscare. Pana si referirea la “a avea emotii”, “a fi emotionat”, se poate traduce prin expresia “a fi miscat”. Chiar si ceea ce se intampla in organismul nostru, din punct de vedere bio-chimic, atunci cand simtim emotiile, este tot miscare. Te-ai intrebat vreodata care este rolul a ceea ce simtim incontinuu, acele valuri interioare ce ne ridica si ne coboara fara incetare? Ne vorbesc oare despre ceva?

Interpretarea obisnuita a emotiilor este aceea ca sunt niste “ceva-uri” care ne anima, care ne dezechilibreaza, care ne tulbura si de multe ori ne sperie sau pe care le cautam fara incetare, pentru ca ne fac sa ne simtim vii. Ele par sa se afle cuprinse intr-o zona din noi care este considerata insa fragila, labila si deseori devalorizata fata de ceea ce ar trebui sa ne reprezinte: rationalitatea. Conceptia sociala referitoare la reusita in orice domeniu este ca “trebuie sa iti lasi emotiile la usa”. A fi emotional este deseori echivalat cu a fi slab. Dar emotiile sustin, de fapt, toate actiunile noastre, tot ceea ce gandim, ne propunem si urmam in viata.

Nu este nevoie sa facem analize ample, detaliate si riguroase asupra emotiilor pentru a le afla scopul. Raspunsurile sunt simple. Si stau exact in capacitatea noastra innascuta de a simti. Ce simtim cand nu ne putem exprima? Tensiune. Ce simtim cand suntem increzatori in noi insine? Deschidere, armonie. Dar cand simtim multumire? O stare de curgere, pace. Cand simtim neputinta? Secatuire. Bucuria? Energizare. Lista poate continua. Nu tine decat de a fi atent la ce simti. La miscarea energiei interioare. Cand curge armonios transmite starea de armonie, cand se acumuleaza si ii este blocata curgerea, simtim tensiune.

Emotiile sunt ca un feed-back pretios, pe care il primim de la noi insine si care ne arata daca ne aflam in armonie cu calea noastra, cu Sinele nostru, cu dezvoltarea si curgerea vietii. Emotiile sunt indicatori ai starii de echilibru sau dezechilibru din noi insine, ai relatiei pe care o avem cu ceea ce suntem noi cu adevarat in interior, dincolo de mastile impuse sau imprumutate. Ele ne vorbesc, de fapt, despre altceva decat senzatia placuta sau neplacuta pe care o resimtim – ne vorbesc despre ceea ce se intampla de fapt in noi. Emotiile ne sunt aliati indispensabili in trecerea noastra prin viata. Sunt cei mai sinceri prieteni pe care ii putem avea. Iar daca invatam sa le descifram mesajele, le vom intampina mereu cu entuziasm si curiozitate. 

Emotiile sunt o forma de comunicare, ca si cuvintele. Categorizarea lor in “bune” si “rele” este puerila. Astfel, incercarea de a ne deturna constiinta de la ceea ce simtim sau incercarea de a transforma emotiile in altceva decat sunt ele (de exemplu, transformarea emotiilor “negative” in emotii “pozitive”, fara sa cautam sa intelegem sensul acestora) nu face decat sa creeze o dereglare in sistemul nostru de navigare. Devenim si mai bulversati si mai descentrati si mai pierduti de noi insine.

Emotiile transmit mesaje adresate tie personal. Si doar tie iti revine sarcina sa le primesti si sa le deschizi pentru a le citi.

“Your emotions are a song written only for you. Your job is to listen.”

Puterea personala

Puterea personala este darul pe care il primim odata cu viata. 
 

La inceput, in copilaria timpurie, se manifesta prin afirmarea existentei noastre in lume – ne exprimam zgomotos si determinam interactiuni cu cei apropiati, apoi incercam sa ne facem simtita prezenta si unicitatea prin dobandirea si folosirea limbajului verbal. Bineinteles ca, inca de acum, felul in care suntem auziti, ascultati si recunoscuti ca fiinte independente si importante, va lasa urme puternice in structura celui mai definitoriu aspect prin care ne putem simti puterea personala: increderea in sine.

Fara incredere in sine, acest barometru interior care ne arata gradul de constientizare a capacitatilor noastre, a resurselor noastre, a originalitatii noastre, traim fiind convinsi ca noi nu avem nici o putere de a ne crea viata, de a face alegeri potrivite, de a ne exprima curajos parerile si simtirile, de a ne considera demni de a primi iubire si recunoastere.

Descoperirea si experimentarea puterii personale, care se realizeaza chiar din primii ani ai vietii, nu se poate intampla in afara relatiilor cu parintii sau cu persoane apropiate care se ocupa de ingrijirea copilului. Daca nu am fost sprijiniti pentru a invata la timp, intr-o relatie armonioasa cu parintii, ca suntem liberi sa ne aratam asa cum simtim si ca suntem in siguranta si acceptati neconditionat, vom ramane cu un gol interior legat de importanta noastra in lume si cu nevoia de a repeta etapa aceasta neincheiata de dezvoltare in relatii cu alte persoane - parteneri, prieteni, copii - incercand cu staruinta tot felul de comportamente nepotrivite pentru a obtine intr-un fel, din partea acestora, acea validare a fiintei noastre. Astfel, pana ajungem sa ne privim mai constient, vom ramane mult timp blocati in nevoia imperioasa de a fi incontinuu confirmati si incurajati din exterior. 

Adultii, iubindu-ne si acceptandu-ne doar prin tot felul de conditionari, astfel ajungand sa fie perceputi drept cele mai puternice figuri din viata noastra, ne-au impus, pentru a le insusi, variate modele de comportament si de viata, dintre care unele banale si stereotipe, impartite de generatii la rand. Doar prin incorporarea acestor modele am fost incurajati ca vom deveni demni de apreciere, puternici si admirati. Acestea sunt modelele de putere insusite, imprumutate, care nu ne definesc si care pot fi pierdute oricand.

La adolescenta, presiunea diferentei dintre modelele impuse si felul original de a fi, inca neexplorat, dar intuit, devine maxima. Atunci au loc rupturi si revolte interioare si exterioare, situatii de criza a identitatii, cand ne intrebam “Cine suntem?”. Astfel de momente pot dezorganiza destul de mult fiinta, pentru ca nevoia de afirmare a sinelui adevarat intra in conflict cu normele impuse si insusite fortat. Cand nu exista cineva acolo, care sa il ajute pe tanar sa se faca auzit si inteles cu adevarat, sa isi descopere si sa isi foloseasca forta interioara ce se cere exprimata, adolescentul poate trece la iesiri explozive si uneori la comportamente ce il pot pune in pericol.

In cazul in care cunoasterea de sine se realizeaza treptat si sustinut, iar dezvoltarea se bazeaza pe incurajarea exprimarii creative, originale, orice om va reusi sa vina din ce in ce mai mult in contact cu puterea sa personala.

Cand nu prea stim nimic despre noi insine si nu dispunem de acea incredere interioara, tindem sa urmam si la maturitate comportamente din copilarie, cele de supunere fara discernamant si teama in fata modelelor autoritare sau ne putem agata de diverse obiecte, relatii, posesiuni, care sa ne ofere sentimentul de siguranta si putere. Atunci cand conceptul nostru despre putere este pozitionat in exterior, sperand ca vom primi putere de la altii sau prin intermediul unor lucruri dobandite, ne gasim in pericolul de a ne epuiza din resursele personale, prin nefolosirea lor, si totodata de a ne epuiza energia incercand incontinuu sa mentinem acea sursa exterioara a puterii in raza noastra, in apropierea noastra, pierderea ei echivaland cu pierderea sentimentului de putere, incredere si siguranta.

Constientizarea puterii personale ne face mai responsabili asupra vietii noastre, deoarece aceast presupune asumarea alegerilor si a efectelor acestora; nu ne mai putem ascunde si nu mai putem arata mereu cu degetul vinovatii din afara. Unii oameni ajung sa se complaca, dupa multi ani de exersare a neputintei, in rolul de victima, iar astfel neasumarea responsabilitatii pentru existenta proprie devine un mod de viata, pentru ca ajung sa simta ca este mult mai comod sa puna in bratele celuilalt puterea proprie, in asa fel ca altcineva sa fie raspunzator pentru neplacerile, suferintele, greutatile prin care trec.

Puterea personala se manifesta prin: abilitatea de a schimba directia vietii tale, ascultarea vocii interioare, a intuitiei, recunoasterea si exprimarea trairilor, increderea in fortele proprii, curajul de a te face auzit, manifestarea creativa, asumarea alegerilor, dorinta de explorare interioara, constientizarea nevoilor emotionale si de dezvoltare.

Lipsa manifestarii puterii personale poate fi reperata prin: nevoia disperata de a controla toate situatiile de viata, comportamentele evitante, a asculta si a te supune conceptiilor si credintelor altcuiva, a imprumuta sisteme de convingeri din teama ca ale tale nu sunt bune, a cauta mereu confirmari la ceilalti, a-ti ignora sentimentele, a avea incredere in altcineva in detrimentul tau, a te compara mereu cu ceilalti, a sustine diverse activitati din ambitie si pentru a le demonstra altora valoarea ta, a-i vedea mereu pe altii responsabili de problemele tale.

Cum ne putem re-conecta cu puterea noastra? Aminteste-ti de visele din copilarie. (Ce iti facea placere? Ce te entuziasma si motiva dincolo de asteptarile celorlalti?) Implica-te intr-un demers de explorare asistata de un terapeut! Ia pauze mai dese pentru reflectare asupra ta! Reaminteste-ti si manifesta-ti curiozitatea copilareasca si entuziasmul de a descoperi! Lasa-ti creativitatea sa se manifeste in orice domeniu iti place, joaca-te cu arome, culori sau texturi! Acorda-ti timp! Fii atent la emotiile tale! Despre ce iti vorbesc ele oare?

* Importanta constientizarii puterii personale este necesara si pentru pastrarea sanatatii fizice – acest fapt este ilustrat foarte bine de cuvintele lui Caroline Myss, autoare si medic intuitiv:

“Puterea se afla la radacina experientei umane. Atitudinile si tiparele de credinte, fie ca sunt pozitive sau negative, sunt toate extensii ale modului in care ne definim, folosim sau nu ne folosim puterea. Multi dintre cei care pierd ceva care pentru ei reprezinta puterea – bani, slujba, un joc – sau care pierd pe cineva in care si-au investit propriul sens al sinelui sau al puterii – sot sau iubit, un parinte sau un copil – dezvolta o boala. Relatia cu puterea este miezul problemelor noastre.

Puterea mediaza intre lumea noastra interioara si cea exterioara, si in timp ce face astfel, comunica intr-un limbaj al mitului si al simbolului. Ganditi-va, de exemplu, la cel mai comun simbol al puterii: banii. Cand o persoana considera in sinea sa banii ca pe un simbol al puterii, dobandirea si controlul banilor devine un simbol pentru sanatatea acelei persoane: cand dobandeste bani, sistemul sau biologic primeste semnale ca puterea intra in corpul sau. Mintea transmite mesajul inconstient: “Am bani. In consecinta sunt in siguranta. Am putere si totul este bine.” Acest mesaj pozitiv transmis in sistemul biologic genereaza sanatate. Bineinteles, a face multi bani nu garanteaza sanatatea, dar saracia, lipsa de putere si boala sunt legate intre ele dincolo de orice dubiu. Cand aveti o problema in a face bani sau cand pierdeti dintr-odata bani, sistemul vostru biologic slabeste.

Fiecare dintre noi avem multe simboluri pentru putere si fiecare simbol are o contraparte biologica. Vietile noastre sunt structurate in jurul simbolurilor puterii: bani, autoritate, titluri, frumusete, siguranta. Oamenii care ne populeaza viata si alegerile pe care le facem in fiecare moment sunt expresii ale simbolurilor puterii personale. Deseori ezitam sa provocam o persoana despre care credem ca e mai puternica decat noi, si, deseori, suntem de acord cu tot felul de lucruri pentru ca suntem siguri ca nu avem suficienta putere pentru a le refuza.

Persoanele pasive, de tip dependent, simt ca trebuie sa obtina putere din mediul extern sau prin intermediul altor persoane. O stfel de persoana crede, inconstient sau constient: “Singura, eu nu sunt nimic.” Astfel ea cauta sa obtina putere prin bani, statut social, politic, militar, sau autoritate religioasa si prin relatiile cu oameni influenti. Ea nu isi exprima direct propriile nevoi, necesitati, insa isi dezvolta abilitatea de a tolera sau de a manipula situatiile nesatisfacatoare.

Tipurile de oameni activi din punct de vedere al puterii sunt auto-motivanti, cred ca grija fata de sine este o prioritate si se angajeaza in orice e necesar pentru a mentine echilibrul corpului, mintii si sufletului lor.”

Energia din noi

Poate la prima vedere un termen cu conotatii ezoterice, energia interioara a fost totusi destul explorata pentru a i se recunoaste beneficiile necesare intelegerii alcatuirii si functionarii noastre.

Insa, desi ea se afla la baza modului in care ne comportam si simtim, la fel ca si la baza transformarilor interioare pe care le urmarim in psihoterapii, prim planul asupra ei a ramas in special apanajul sistemelor stravechi, ce priveau omul ca pe o fiinta complexa energetica, si al terapiilor complementare actuale.

Ca si notiune generala, energia este definita drept putere interioara detinuta de un sistem, ce ii da posibilitatea acestuia sa se miste sau sa se sustina singur. Ea presupune existenta miscarii. 

Viata se manifesta in noi printr-o energie care este mereu in miscare. Pentru a trai, noi dispunem de energie care se distribuie, curge intre corp si psihic pentru a realiza functionarea acestora. 

Energia fizica a fost studiata si manevrata inca din vechime - in stiintele orientale se cunosc si sunt folosite sistemele energetice ale corpului, alcatuite din meridiane, nadis-uri, chakre, la fel cum in occident suntem familiarizati cu masurarea si interpretarea activitatii electrice a inimii (electrocardiograma), a creierului (electroencefalograma) si a muschilor (electromiografia). 

Putem sa simtim prezenta energiei in noi prin caldura pe care o degaja corpul nostru, prin tonusul fizic, iar in plan psihic putem sa o simtim, de exemplu, prin claritatea si viteza gandirii, intensitatea trairilor, dispozitia optimista si vioaie. Mai putem simti felul in care se misca energia fizica in noi fiind atenti la emotiile noastre - emotiile reprezinta o traducere mentala, psihica, a unor modificari fiziologice-energetice.

Energia psihica presupune faptul ca orice proces psihic este legat de un fenomen energetic. Teoria pihanalitica, care se afla la baza abordarilor psihoterapeutice de profunzime, sustine aceasta conceptie de existenta si de curgere a energiei ce alimenteaza gandirea, perceptiile, imaginatia, memoria; blocarea sa duce la acumulare de tensiuni ce pot produce dezechilibre mari in intregul nostru sistem psiho-fizic. Deci energia psihica se sprijina pe circulatia energiei fizice.

Prin intermediul constientizarii se realizeaza transformarea energiei fizice (manifestarile fiziologice ale emotiilor) in energie psihica, ceea ce presupune atribuirea unui sens tensiunii resimtite si eliberarea acesteia din corp. Invers, atunci cand ne reprimam o emotie si ne impiedicam sa reflectam asupra ei, psihismul nostru, scos din circuit, nu poate transforma energia corporala in energie psihica, pentru a o putea folosi apoi in procesele superioare (cele de creatie), si astfel corpul ramane singurul sa incaseze toata tensiunea.

Fiecare om detine modalitati proprii prin care isi manipuleaza energia. Insa, deoarece functionam in mare parte inconstient, felul in care ne folosim de energia noastra urmeaza niste pattern-uri intr-un fel prestabilite, pe care le-am preluat, le-am mostenit si le-am construit fara sa ne dam seama, de-a lungul vietii. Ele ar putea fi considerate un fel de programe automate care stabilesc ce anume facem cu energia, cum o gestionam, cum o miscam, cum o transformam. Unele dintre aceste scheme sunt insa disfunctionale si fac ca energia sa ramana blocata in loc sa se miste. Ea ramane blocata la nivelul corpului, al tesuturilor – initial noi o resimtim drept o emotie, o emotie neplacuta, careia ii dam o conotatie negativa. Deoarece “nu este potrivit si de dorit” sa simtim si sa ne manifestam emotiile, in special pe cele neplacute, facem tot posibilul sa nu o bagam in seama, sa nu o ascultam, sa nu o exploram, sa o ascundem cat mai adanc, sa o reprimam, si astfel sa cream un pattern care va intra in actiune automat si va produce blocaje ale energiei, inclusiv blocarea accesului la ceea ce simtim si dorim sa manifestam. Urmarea – energia se va aduna mai departe in diferitele organe, va crea tensiune  si se va exprima, pana la urma, printr-o afectiune fizica.

Constientizarea pattern-urilor care impiedica circulatia energiei ne ajuta sa ne eliberam de reactiile automate, inconstiente. Este important sa stim ca, de felul in care dispunem de aceasta energie interna depinde calitatea vietii noastre. Felul in care o folosim, o risipim sau o blocam are repercusiuni asupra sanatatii noastre fizice si psihice. Suntem sisteme deschise, ceea ce presupune ca putem transfera si primi energie din mediu. Insa majoritatea oamenilor se sprijina exclusiv pe aceste schimburi, fara sa se opreasca constient asupra a ceea ce se intampla in interiorul lor. Traiesc intr-un fel de joc de ping-pong, a da si a primi rapid, si nu se intreaba “Ce transmit? De ce transmit asta? Unde imi pierd energia? De ce am incontinuu nevoie de energia altora?”. Fara o pauza si analiza asupra felului in care ne comportam si actionam si asupra capacitatilor interioare si a ce putem face cu ajutorul lor pentru a evolua, ramanem deconectati de puterea noastra si pierduti pe cararile vietii.

Cand manifestam inconstient comportamente prin care ne transferam mult energia in exterior, catre ceilalti, tindem sa o consumam. O consumam prin folosirea de tipare gresite prin care speram cumva sa primim chiar mai mult decat am investit, pentru ca noi nu suntem in stare sa ne mentinem echilibrul si sa ne oferim ce avem nevoie, deci “merita efortul” – “muncesc mai mult, peste puterile mele, la serviciu, asa voi fi mai apreciat” (nevoia de a ne ridica stima de sine), “rezist inca in relatia asta abuziva, poate voi fi iubita mai mult” (nevoia de apreciere si iubire), “nu imi manifest nemultumirile de teama sa nu fiu respins” (nevoia de acceptare).

Atunci cand ne risipim in acest fel energia, constatam, destul de tarziu, mai ales atunci cand nu primim ceea ce asteptam, ca epuizarea a trecut un prag periculos, iar forta noastra interioara a scazut pana la limita de supravietuire. In loc sa ne folosim resursele pentru a creste, a ne descoperi, a crea, a ne armoniza interior, le-am imprastiat in jurul nostru, fara a fi constienti de valoarea lor si fara a fi constienti ca doar noi suntem datori de utilizarea lor responsabila.

In terapie, multe dintre structurile vechi disfunctionale, adanc ancorate, dupa care ne ghidam viata, sunt scoase la lumina pentru a putea fi constientizate, recunoscute si transformate treptat in modalitati de functionare mai sanatoase si mai armonioase. Cu cat este mai extins campul nostru de constiinta, cu atat puterea noastra de a ne manevra energia este mai mare. Dupa cum se stie, energia urmeaza atentia constienta.