Energia din noi

Poate la prima vedere un termen cu conotatii ezoterice, energia interioara a fost totusi destul explorata pentru a i se recunoaste beneficiile necesare intelegerii alcatuirii si functionarii noastre.

Insa, desi ea se afla la baza modului in care ne comportam si simtim, la fel ca si la baza transformarilor interioare pe care le urmarim in psihoterapii, prim planul asupra ei a ramas in special apanajul sistemelor stravechi, ce priveau omul ca pe o fiinta complexa energetica, si al terapiilor complementare actuale.

Ca si notiune generala, energia este definita drept putere interioara detinuta de un sistem, ce ii da posibilitatea acestuia sa se miste sau sa se sustina singur. Ea presupune existenta miscarii. 

Viata se manifesta in noi printr-o energie care este mereu in miscare. Pentru a trai, noi dispunem de energie care se distribuie, curge intre corp si psihic pentru a realiza functionarea acestora. 

Energia fizica a fost studiata si manevrata inca din vechime - in stiintele orientale se cunosc si sunt folosite sistemele energetice ale corpului, alcatuite din meridiane, nadis-uri, chakre, la fel cum in occident suntem familiarizati cu masurarea si interpretarea activitatii electrice a inimii (electrocardiograma), a creierului (electroencefalograma) si a muschilor (electromiografia). 

Putem sa simtim prezenta energiei in noi prin caldura pe care o degaja corpul nostru, prin tonusul fizic, iar in plan psihic putem sa o simtim, de exemplu, prin claritatea si viteza gandirii, intensitatea trairilor, dispozitia optimista si vioaie. Mai putem simti felul in care se misca energia fizica in noi fiind atenti la emotiile noastre - emotiile reprezinta o traducere mentala, psihica, a unor modificari fiziologice-energetice.

Energia psihica presupune faptul ca orice proces psihic este legat de un fenomen energetic. Teoria pihanalitica, care se afla la baza abordarilor psihoterapeutice de profunzime, sustine aceasta conceptie de existenta si de curgere a energiei ce alimenteaza gandirea, perceptiile, imaginatia, memoria; blocarea sa duce la acumulare de tensiuni ce pot produce dezechilibre mari in intregul nostru sistem psiho-fizic. Deci energia psihica se sprijina pe circulatia energiei fizice.

Prin intermediul constientizarii se realizeaza transformarea energiei fizice (manifestarile fiziologice ale emotiilor) in energie psihica, ceea ce presupune atribuirea unui sens tensiunii resimtite si eliberarea acesteia din corp. Invers, atunci cand ne reprimam o emotie si ne impiedicam sa reflectam asupra ei, psihismul nostru, scos din circuit, nu poate transforma energia corporala in energie psihica, pentru a o putea folosi apoi in procesele superioare (cele de creatie), si astfel corpul ramane singurul sa incaseze toata tensiunea.

Fiecare om detine modalitati proprii prin care isi manipuleaza energia. Insa, deoarece functionam in mare parte inconstient, felul in care ne folosim de energia noastra urmeaza niste pattern-uri intr-un fel prestabilite, pe care le-am preluat, le-am mostenit si le-am construit fara sa ne dam seama, de-a lungul vietii. Ele ar putea fi considerate un fel de programe automate care stabilesc ce anume facem cu energia, cum o gestionam, cum o miscam, cum o transformam. Unele dintre aceste scheme sunt insa disfunctionale si fac ca energia sa ramana blocata in loc sa se miste. Ea ramane blocata la nivelul corpului, al tesuturilor – initial noi o resimtim drept o emotie, o emotie neplacuta, careia ii dam o conotatie negativa. Deoarece “nu este potrivit si de dorit” sa simtim si sa ne manifestam emotiile, in special pe cele neplacute, facem tot posibilul sa nu o bagam in seama, sa nu o ascultam, sa nu o exploram, sa o ascundem cat mai adanc, sa o reprimam, si astfel sa cream un pattern care va intra in actiune automat si va produce blocaje ale energiei, inclusiv blocarea accesului la ceea ce simtim si dorim sa manifestam. Urmarea – energia se va aduna mai departe in diferitele organe, va crea tensiune  si se va exprima, pana la urma, printr-o afectiune fizica.

Constientizarea pattern-urilor care impiedica circulatia energiei ne ajuta sa ne eliberam de reactiile automate, inconstiente. Este important sa stim ca, de felul in care dispunem de aceasta energie interna depinde calitatea vietii noastre. Felul in care o folosim, o risipim sau o blocam are repercusiuni asupra sanatatii noastre fizice si psihice. Suntem sisteme deschise, ceea ce presupune ca putem transfera si primi energie din mediu. Insa majoritatea oamenilor se sprijina exclusiv pe aceste schimburi, fara sa se opreasca constient asupra a ceea ce se intampla in interiorul lor. Traiesc intr-un fel de joc de ping-pong, a da si a primi rapid, si nu se intreaba “Ce transmit? De ce transmit asta? Unde imi pierd energia? De ce am incontinuu nevoie de energia altora?”. Fara o pauza si analiza asupra felului in care ne comportam si actionam si asupra capacitatilor interioare si a ce putem face cu ajutorul lor pentru a evolua, ramanem deconectati de puterea noastra si pierduti pe cararile vietii.

Cand manifestam inconstient comportamente prin care ne transferam mult energia in exterior, catre ceilalti, tindem sa o consumam. O consumam prin folosirea de tipare gresite prin care speram cumva sa primim chiar mai mult decat am investit, pentru ca noi nu suntem in stare sa ne mentinem echilibrul si sa ne oferim ce avem nevoie, deci “merita efortul” – “muncesc mai mult, peste puterile mele, la serviciu, asa voi fi mai apreciat” (nevoia de a ne ridica stima de sine), “rezist inca in relatia asta abuziva, poate voi fi iubita mai mult” (nevoia de apreciere si iubire), “nu imi manifest nemultumirile de teama sa nu fiu respins” (nevoia de acceptare).

Atunci cand ne risipim in acest fel energia, constatam, destul de tarziu, mai ales atunci cand nu primim ceea ce asteptam, ca epuizarea a trecut un prag periculos, iar forta noastra interioara a scazut pana la limita de supravietuire. In loc sa ne folosim resursele pentru a creste, a ne descoperi, a crea, a ne armoniza interior, le-am imprastiat in jurul nostru, fara a fi constienti de valoarea lor si fara a fi constienti ca doar noi suntem datori de utilizarea lor responsabila.

In terapie, multe dintre structurile vechi disfunctionale, adanc ancorate, dupa care ne ghidam viata, sunt scoase la lumina pentru a putea fi constientizate, recunoscute si transformate treptat in modalitati de functionare mai sanatoase si mai armonioase. Cu cat este mai extins campul nostru de constiinta, cu atat puterea noastra de a ne manevra energia este mai mare. Dupa cum se stie, energia urmeaza atentia constienta.

Psihosomatica

Pentru a realiza o introducere mai lina in acest subiect, sa intelegem in primul rand la ce anume ne-ar ajuta sa stim mai multe despre noi prin prisma abordarii „psihosomatice”.
 

Ar fi necesar ca fiecare om sa resimta, printre nevoile sale de baza, curiozitatea de a cunoaste abc-ul fiintei sale – felul in care este alcatuit anatomic, cate ceva despre felul in care functioneaza psihic si unele informatii despre structura energetica proprie. Aceasta curiozitate este importanta nu pentru a inmagazina tot felul de cunostinte abstracte despre sine, cunostinte care nu au nici o valoare practica in viata de zi cu zi, ci pentru a descoperi acele informatii elementare ce ne ajuta si ne sprijina in a ne dezvolta, a ne transforma si a ne trai cu sens viata. 

Ca sa ne bucuram si sa profitam la maximum de aceasta experienta a vietii, ca sa traim in plenitudine, este chiar incitant sa cunoastem si sa folosim instrumentele fascinante pe care le avem la dispozitie prin insasi existenta noastra aici, ca fiinte complexe cu o alcatuire deosebit de inteligenta si armonioasa.

Psihosomatica este o disciplina destul de noua, care se situeaza la granita dintre psihologie si medicina si care incearca sa aduca in prim planul constientizarii noastre unitatea psihic-corp.

Deoarece accentul pus pe dualitatea carteziana (conceptie a lui Descartes care a pus opozitie intre suflet si corp si le-a considerat total distincte) a dominat si inca domina viziunea medicala occidentala si viziunea socio-culturala obisnuita, abordarea psihosomatica a fiintei isi face loc mai greu in constiinta noastra.

Poate ca si termenul de "psihosomatica" este un pic rigid, insa, in profunzime, el se refera doar la o delicata si fluida punte de legatura intre suflet si trup, destul de cunoscuta si studiata in antichitate si in culturile stravechi.

Insa, in vremurile "moderne", corpul a fost si este inca vazut dintr-o perspectiva mecanicista, adica drept o masinarie cu functionare independenta, care, atunci cand se strica, trebuie reparata exact asemenea unui mecanism defect  - taiem, scoatem, inlocuim, ajustam doar anumite organe, tratam prin medicamente numai anumite dereglari (credem noi). Se cunoaste insa destul de clar, in urma multor cercetari recente in domeniile neurologiei, endocrinologiei, imunologiei, ca toate aceste sisteme biologice interne nu activeaza separat unul fata de celalalt, ci sunt intr-o stransa relationare si influentare reciproca, implicit cu functiile psihice – emotii, ganduri, amintiri...

Legaturile psihic-corp sunt destul de directe, insa pentru ca aceste legaturi se realizeaza la niste nivele care scapa atentiei constiente, este nesecar sa ne oprim un pic mai mult asupra intelesurilor pe care le exprima, prin descoperirea limbajului lor simbolic – majoritatea organelor din corp, datorita specializarii pe anumite functii, ne arata si la nivel psihic zona in care se deruleaza conflicte interne – pe scurt, cateva exemple: pielea este prin excelenta un organ al relationarii, al contactului, al comunicarii, al exteriorizarii, probleme care apar pe piele sunt indici pentru tulburari din sfera relatiilor noastre, pe care nu mai stim cum sa le exprimam altfel (eruptii diverse); sistemul digestiv reprezinta asimilarea si eliminarea, problemele in aceasta zona le simbolizeaza pe cele din viata psihica, cand nu mai putem prelua interior, cand nu mai putem digera atatea (indigestia), cand ne-a ajuns sau, dimpotriva, cand ne dorim sa primim mai mult (foamea constanta), cand pastram in noi fara a putea elimina (constipatia), cand refuzam sau nu mai acceptam (voma); zona gatului, simbolizeaza exprimarea de sine, ascultarea adevaratelor nevoi si exprimarea lor, iar cand acest lucru nu se intampla ne confruntam cu diverse dureri de gat. Simbolizarea prezentata aici este generala, insa fiecare om are, pe langa aceste generalitati, nuante proprii, diferite particularitati si sensibilitati care influenteaza zonele corporale de expresie. Iar toate acestea nu pot fi cunoscute decat prin explorarea mai profunda din cadrul unor discutii cu cineva specializat in acest tip de ascultare.

Psihosomatica considera orice boala drept o dezorganizare a intregii fiinte, in toate dimensiunile ei, atat corporale, cat si psihice.

Ceea ce trebuie sa stim in momentul in care suferim de o afectiune somatica este faptul ca, pe langa consultatia medicala, este foarte necesar, in scopul grabirii vindecarii, sa privim un pic mai adanc pentru a gasi cauzele adevarate, cele care ne vorbesc cel mai bine despre ce transformari ar fi de dorit sa facem pentru a ne restabili echilibrul. Acest demers se realizeaza initial, pana incepem sa invatam cum sa ne ascultam singuri, alaturi de o persoana cu experienta in interpretarea limbajelor psiho-somatice. 

Psihosomatica ne invita sa fim mai constienti, mai prezenti in corpul nostru si in interiorul nostru psihic, si astfel mai receptivi la mesajele ce vin de acolo si se exprima prin trup, pentru a le integra si a ne ajusta din mers traseul nostru de viata.

Suntem inzestrati cu tot ce trebuie pentru a calatori prin aceste experiente, pentru a evolua si a invata lectii importante, iar daca suntem atenti si urmam indiciile care ni se dau din interior putem parcurge mai responsabili, cu mai multa placere si interes labirintul vietii.

Trupul – oglinda trairilor noastre

Martor si aliat indispensabil pe intreg parcursul vietii, corpul nostru ne poarta enigmele, bucuriile, traumele, nesigurantele si totodata raspunsurile pentru multele intrebari legate de noi insine.

Corpul omenesc este o creatie minunata, de o putere infinita si o intelepciune uluitoare, atata vreme cat este animat de fiinta noastra, de constiinta noastra. Cand vom realiza faptul ca trupul nostru este singurul care manifesta in plan fizic ceea ce numim drept suflet, psihic, stari de constiinta, spirit, abia atunci vom incepe sa lucram cu noi cu adevarat si, sprijinindu-ne pe limbajul sau, sa ne cunoastem si sa atingem o intelegere cat mai completa a ceea ce suntem.

Pentru a face trecerea catre subiecte ce implica abordari psiho-somatice (psihic-corp), va propun o scurta lectura plina de emotie despre inteligenta si Prezenta corpului nostru – „Scrisoare catre trupul meu” – redata de un foarte cunoscut autor si psiholog al relatiilor interumane, Jaques Salome.

„Buna ziua, trupul meu,

Tie doresc sa iti spun astazi cat de mult iti multumesc pentru ca m-ai insotit mereu, vreme indelungata, pe nenumaratele cai ale vietii mele.

Nu ti-am acordat mereu atentia, afectiunea sau, pur si simplu, respectul pe care tu il meriti. Deseori chiar te-am ignorat, te-am maltratat, ti-am strivit prezenta cu priviri indiferente, taceri pline de indoiala, reprosuri violente.

Tu esti prietenul meu de care am abuzat cel mai mult, pe care l-am tradat cel mai mult. Si astazi, in maturitatea vietii mele, te descopar emotionat, cu cicatricele tale secrete, cu oboseala ta, cu minunile si capacitatile tale.

Ma surprind acum iubindu-te, cu nevoia de a te mangaia, de a te rasfata, de a-ti darui bunatate. Simt nevoia sa iti daruiesc cadouri unice, sa desenez flori pe pielea ta, de exemplu, sa iti ofer spre ascultare Mozart, sa iti daruiesc zambetele soarelui sau sa iti arat visele stelelor. 

Trupul meu, astazi doresc sa iti spun ca te voi urma fidel, cu devotiune. Dar nu impotriva vointei mele, ci in acceptarea profunda a iubirii tale.

Da, am descoperit ca tu ma iubesti, trupul meu, ca aveai grija de mine, ca erai mereu vigilent si surprinzator de prezent in toate actele vietii mele.

Cate violente ai infruntat tu, pentru a-mi permite sa ma nasc, pentru a ma lasa sa fiu, sa cresc prin tine? Cate boli m-ai ajutat sa evit? Prin cate accidente ai trecut pentru a-mi salva viata? Cate abandonari ai acceptat pentru a ma lasa sa imi urmez placerile?

Bineinteles, cateodata te impart si te las iubit de altii, de cineva cunoscut care chiar te-ar rapi imediat daca i-as permite...

Trupul meu, acum ca te-am intalnit, nu te voi mai lasa... Vom merge amandoi pana la sfarsitul vietii noastre si orice s-ar intampla, vom imbatrani impreuna.”

"If you don't take care of your body, where will you live?"

A somatiza

Ce inseamna "a somatiza"? Intalnim in ultima vreme tot mai mult acest termen invaluit intr-o aura ce produce mai mult confuzie decat claritate. Desi utilizarea sa a aparut initial in domeniul psihoterapiei, acest concept a inceput sa fie folosit tot mai des si in disciplinele medicale, pentru a sublinia cauza psihica a unei boli, a unei afectiuni fizice.

Termenul „a somatiza” are in primul rand o functie de legare, este o expresie a legaturii simbiotice psihic-corp. Am fost multa vreme obisnuiti sa credem ca trupul nostru functioneaza separat de ceea ce ni se intampla la nivel psihologic, adica emotiile, trairile, gandurile, amintirile, atitudinile noastre. Din pacate, pentru o lunga perioada de timp, aceasta viziune a separarii a dus la o diminuare a capacitatilor de autocunoastere si dezvoltare personala, la fel ca si a capacitatii de vindecare profunda si durabila. De aceea, in scopul de a ne descoperi si a ne transforma, cred ca a sosit momentul sa ne largim cat mai mult sfera perceptiilor, a constiintei noastre, pentru a integra aspecte pe care le-am ignorat indelung.

Pe scurt, a somatiza reprezinta un limbaj, o manifestare vizibila (simptomul fizic) a ceva invizibil (o stare emotionala, un dezechilibru interior). Aceasta exprimare a dimensiunii psihice prin planul somatic reprezinta de fapt un ajutor pe care ni-l daruim noi insine pentru a realiza ca avem o problema, in cazurile in care ne blocam intr-un fel sau altul accesul la propriile stari emotionale. In acest fel, printr-o tulburare organica, suntem obligati pana la urma sa ne dam atentie, suntem obligati sa ne indreptam privirea catre corpul nostru care "striga" o suferinta, in primul rand afectiva, care are nevoie sa fie auzita si vindecata.

Cand nu ne ascultam si nu ne exprimam trairile interioare, din diverse motive, „cineva” trebuie sa le exprime pentru noi, in scopul de a echilibra intr-un fel tensiunea psihica si in scopul de a ne semnala mai evident ca traim niste dizarmonii. Acest "cineva" este trupul nostru. Trupul nostru poarta amprenta intregii noastre istorii personale, astfel ca, orice am trait a ramas ca o mica sau mai mare urma in planul fizic; in special situatiile ce produc suferinta, determina anumite sensibilizari corporale. Si, desi nu este usor de descifrat limbajul sau, cu interes si cu atentie putem sa descoperim simbolurile prin care ne vorbeste. A ne cunoaste in profunzime cu ajutorul trupului nostru ne va implica, in acelasi timp, intr-un proces fascinant de crestere si transformare.

Asa ca, atunci cand ne confruntam cu o afectiune, primul lucru despre care ar trebui sa ne intrebam este: „Ce anume nu auzim din noi insine? Care sunt trairile care reprezinta un „prea mult” pentru a le face fata in continuare? La ce se refera dezechilibrul pe care il traim?”